Pierdere

Toamna mă înșeală din nou... Frunze îmi cad din suflet plâns.
Pierd din nou... pierd iarăși o toamnă, un vis, un prieten... rămân cu ploi și vânt în suflet.
Nu te voi uita... în fiecare toamnă am să mă așez pe curcubeu de frunze și am să te caut printre amintirile verilor trecute. Am să plâng, am să râd din adâncul singurătăților și amăgirile toamnelor reci.
Voi fi acolo pentru tine... în fiecare toamnă din palmele mele au să cadă crini înfloriți peste amintiri.
Tu, nu ai murit odată cu toamna, ai alunecat  spre eternitate cu ultima rază aurie, ca acolo în cel mai înalt colț al lumii,  sufletul tău să lumineze ca o lună tânără cerul viselor mele.