Singurătatea a prins forma sufletului meu.
Plânsul acestei lumi s-a născut în ochii mei
grăbind durerile întâlnirilor din gări de suflet goale.
În mine se răsucesc chemări
din cele mai tainice tăceri
ce nu se sfârșesc niciodată.
Uitarea ta
mă strânge ca într-un laț și mă aruncă
în închisoarea universului fără ferestre înspre răsăritul lumii.
Singurătatea mea
este o altfel de singurătate
iar cântul ei a început să fie auzit de frunzele toamnei ce-și simte căderea...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu