Plimbare prin toamnă

Într-o zi mă plimbam prin toamnă și am văzut chipul soarelui imprimat peste frunzele ce nu mai aveau nimic de oferit.
Era momentul meu de glorie... momentul în care mâinile mele au amestecat culorile iar lumina aurie am împrăștiat-o peste razele de soare.
Totul a fost în zadar! Soarele se pierduse prin verdele primăverilor ce vin de departe pe aripi de păsări curioase.
Într-o zi mă plimbam prin toamnă... momentul meu de glorie trecuse, dar am învățat o lecție a rătăcirii prin locuri despre care se spune că nu au existat și nu există... totuși eu m-am plimbat prin... toamnă!