Drum

 Inima s-a speriat de adâncimea tăcerilor și tresare la fiecare umbră ce se ridică la fereastra sufletului.
Gânduri adormite retează cuvintele de pe buzele mele în timp ce noaptea plânge albastru.
Tunete dureroase se lipesc de tâmpla mea purtând picăturile de ploi de la un ochi la altul.
Liniștea se lipește de mine.
E timpul pentru drum... aici nu mai răsar dimineți.