Pe marginea mea de lume mă așez pe scaunul meu albastru și mă cufund în visare.
Sunt aici...
dar inima mea e risipită în cele patru zări, iar,
gândul ascuns în țări depărtate își cântă dorul de cei dragi.
Sunt aici...
prinsă între amintiri și freamătul singurătăților mele albastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu