Gri

O furie diluată cu mult gri se revarsă peste orașul meu de parcă cerul își spală sufletul obosit într-un potop de lacrimi.
Privesc dincolo de fereastra mea unde umbre fără forme se scaldă în ploaia ce cade cu furie.
Sufletul meu se umple de tăcerea cuvintelor care adăpostesc un potop de durere.
Rămân în acest spațiu de gri... între cuvinte și potop, așteptând dimineața.