Rugă către toamnă

Mai rămâi, toamnă!
Mai rămâi în visele celor care nu doresc un mâine.
Mai rămâi ca scut în bătaia de vânt a gândurilor zdrobite de abisurile durerii.
Mai rămâi în ploaia ce spală cărările uitări... mai rămâi în cuvintele mele unde pot rămâne copil încă o vreme.
Mai rămâi, toamnă!
Nu mă apăsa sub frunzele căzute... între mine și tine se află o primăvară care dansează cu întunericul și lumina rotindu-mă printre litere și silabe ce nu se pot transforma în cuvinte.
Mai rămâi, toamnă!