Căderi programate

Un soare sfios râde la fereastra mea. Sărută frunzele chircite și veștejite din grădină de parcă ar vrea să le redea frumusețea de altădată.
E mult prea târziu! Cerul a pierdut din albastru, soarele din strălucire iar căderea este peste tot.
În sufletul frunzelor dragostea de culoare a pălit iar tulpinile florilor și-au golit buzunarele de parfum.
E mult prea târziu! Căderea e peste tot... în apă, cer, vânt, soare, timp.