Cunoaștere

Am dezvoltat o sensibilitate mare la furtunile vieții... am avut momente când nu mă puteam auzi, înțelege sau mișca.
Cu timpul am învățat să mă refugiez  în zona "zero" a vieții, să devin absentă  în prezentul meu cât să-mi trag sufletul înainte de a porni din nou la drum.
De ce nu am ales să mă leg de oameni? pentru că nu mă vedeau, nu mă auzeau, nu mă înțelegeau.
Astfel am ajuns să mă ascult, să-mi cunosc temerile, să reduc zgomotul din jurul meu să mă bucur de cât mai mult spațiu  în viața mea.
Sunt recunoscătoare pentru toate furtunile din viața mea, fără ele nu reușeam să mă opresc, să mă ascult și înțeleg. Tot ce știu sunt crezurile mele, mă simt confortabil în tăcerile celorlalți și visările mele.