Stări

Uneori mă simt aruncată în vâltoarea vieții fără voia mea. În jurul meu apar goluri pe care nu știu cu ce să le umplu. Alteori mă simt prinsă în furtuni și nu știu unde să mă ascund.
Oscilez între bine și rău iar uneori mai plec urechea la glasul amăgirilor.
Visez, cred, și-mi pierd speranța când nu e încă totul pierdut. Alteori mă avânt ca un viteaz neînfricat în lupte care nu sunt ale mele când nimeni nu iese câștigător.
Mă învârt și sucesc printre stări... când obosesc îmi trasez un cerc în jurul meu și cred că limitele mele au totuși margini albastre, infinite.