Astăzi am plâns... tot zbuciumul inimii și temerile au năvălit într-un plânset dureros... m-am simțit slabă, învinsă de temeri, înfrântă de frică... nu-mi place să-mi arăt vulnerabilitatea, dar astăzi cineva cu dragoste și compasiune a prins în palme fiecare lacrimă și am simțit că sunt în siguranță...
Astăzi am învățat că și oamenii mari, plâng... și cei puternici, plâng...
Am plâns...
Prăbușită sufletește de veștile primite, primul gând a fost să mă ghemuiesc într-un colț, sa-mi plâng de milă, să mă ascund de lume și de tot... dar m-am îmbrăcat și am pornit în lume... să-mi înfrunt temerile, să par puternică... dar nu am reușit... gândurile mă apăsau, mă încolțeau, mă amenințau și atunci am plâns... a fost destul un cuvânt, ca potopul să se reverse asupra mea... și am înțeles că trebuie să las să curgă... frica, nesiguranța, să pot merge mai departe... liberă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu