Razele vesele sărută fereastra sufletului meu într-o dimineață de primăvară născută prea devreme. Privirea-mi obosită îmi rănește ochiul ajuns un fugar clandestin pe cărări de visare.
Nu pot deschide fereastra de teama singurătăților ascunse în crăpăturile pereților brăzdați de lacrimile din ploi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu