Nu știu dacă visez sau e realitate... sufletul meu arde în lampa dimineților ce răsar peste lume. Respir prin vârful degetelor ce-și scriu jalea în spatele fiecărei umbre ce se ridică la fereastra sufletului meu.
Alerg în cerc mințindu-mă că am găsit lumina din care izvorăsc diminețile.
Pământul a ajuns la destinație fără mine. Am rămas captivă în raiul pe care zeii îl privesc cu dispreț.
Nu știu dacă visez...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu