Mă cert cu mine

Mă cert cu mine. Am adunat prea multe gânduri ce mă îndepărtează de libertatea ce o duc pe brațe.
Simt cum mă împresoară din toate părțile, cum se ridică, cum se lipesc de mine!
Mi-am jurat mie, că mă despart de griji, mă rup de îndoieli, dar strigătul neputinței m-a ajuns din urmă.
În toate locurile unde mă duc, un ultim strigăt de disperare stă lipit de urechea mea iar lacrimi înecate în frica de nou început, îmi întunecă privirea.
Mi-am jurat mie, că devin un model de curaj, nu mai cred în nenoroc, iar în toate lucrurile am să caut o trăsătură solemnă de mândrie.
Dar... m-am mințit!
Brațele mă dor de greutatea libertății ce nu o știu purta, pașii mi se frâng ca niște crengi lovite de furtună, iar toate gândurile vechi mă însoțesc în hohote de râs.
Mă cert cu mine. Am ajuns iar în locul unde nimeni nu înțelege cuvântul schimbare.
Mă cert cu mine, până găsesc un loc stabil unde să-mi odihnesc cuvintele.