Tăcerea, căderea, înflorirea și lumina mi-au fost destinul prin această lume. Am căzut printre dungi de lumină și m-am ascuns printre culorile toamnei atunci când drumul se îngusta sub pașii mei. Am așteptat printre înfloriri când iarna îmi îngheța sufletul.
M-am prins de stâlpii sufletului în cele mai grele clipe și am îngenuncheat să sărut prima rază de lumină ce se strecura până la mine.
Destinul meu a fost tăcere, cădere, înflorire și lumină... acum îmi șterg talpa piciorului sub covorul toamnei și respir fericirea înfloririlor de altădată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu